"Veniti, toate neamurile, tot neamul omenesc si limba si toata varsta si toata vrednicia, cu bucurie sa praznuim nasterea bucuriei universale! Caci, daca fiii grecilor, prin inselaciunea miturilor dracesti, care fura mintea si umbresc adevarul, socoteau de mare cinste pana si nasterea imparatilor, aducand fiecare cate un dar, dupa putere, pangarindu-si astfel viata, cu cat mai mult se cuvine noua a cinsti Nasterea Maicii Domnului, prin care tot neamul muritorilor s-a indreptat, prin care intristarea stramoasei Eva s-a preschimbat in bucurie?
Caci Eva a auzit prin graire dumnezeiasca: "In dureri vei naste fii!", iar aceasta: "Bucura-te, cea plina de har!". Aceea: "Catre barbatul tau va fi intoarcerea ta!", iar aceasta: "Domnul este cu tine!".
Ce cuvinte vom aduce, dar, Maicii Cuvantului? Zidirea toata impreuna sa se bucure si sa laude preasfantul pantece al Sfintei Ana. Ca a nascut lumii vistierie neinstrainata a bunatatilor. Caci prin ea Ziditorul a alcatuit zidirea toata spre sporita armonie, prin intrupare. Ca, daca omul, stand intre minte si materie, este legatura a firii vazute si a celei nevazute, Cuvantul lui Dumnezeu, Facatorul, unindu-Se cu firea prin intrupare, S-a unit prin aceasta cu intreaga zidire. Sa praznuim, dar, nimicirea sterpiciunii omenesti, caci ni s-a dezlegat lipsa bunatatilor!" (Sfantul Ioan Damaschin)